Masoneria în America

După ce “Cavalerii Roşii” au înfiinţat prima lor colonie în Pennsylvania, Loja masonică engleză a întemeiat şi aici o lojă în 1730. Războiul de independenţă american a fost organizat şi dus de masoni, iar constituţia au conceput-o şi au semnat-o masonii. O treime din preşedinţii americani au fost masoni, ei fiind de asemenea reprezentaţi în Cameră şi Senat.
Pecetea americană, piramida cu un ochi la mijloc, pe verso pasărea Phoenix, drapelul american cu 13 dungi şi 13 state, cele 13 trepte ale piramidei, toate acestea sunt simboluri masonice instaurate de familia Rotschild şi aplicate în practică de Weishaupt. Macheta piramidei de pe bancnota de un dolar a fost făcută de Filip Rotschild împreună cu iubita sa Any Rand, aşa cum scrie ea însăşi în cartea ei “Atlas Shrugged”. Mai târziu, loja masonică americană s-a împărţit în alte două loji: “Ritul york” şi “Ritul scoţian”, împărţite în 33 de grade. Majoritatea masonilor cred că cel de al 33-lea grad este ultimul. Dar gradele superioare lojei a 33-a sunt gradele Iluminaţilor. Toate lojile “Marelui Orient” din Europa au fost pătrunse de iluminismul lui Weishaupt, la fel şi în America.
90% din masonii organizaţi nu ştiu nici în zilele noastre, ce scopuri au Iluminaţii din gradele de sus. Aceste organizaţii ale gradelor inferioare sunt grupuri umanitare, utilitare. Ei se dau drept localnici de vază, folosesc simboluri secrete şi alte scamatorii. Tot ceea ce fac aduc avantaje carierei şi afacerilor. Soţiile lor se adună şi ele în organizaţii sociale sau de caritate, unde preocuparea principală este bârfa. Fratele mason nu are idee de ce se întâmplă în vârf. Interesant este de remarcat că o parte din masonii germani au susţinut pe americani, iar alţii au trecut în slujba englezilor, obţinând mari profituri. 30.000 de soldaţi germani au fost împrumutaţi ca mercenari englezilor în bătălia de la Trenton, unde au fost mai mulţi soldaţi germani decât englezi.
Dar cum stăteau finanţele în America? Benjamin Franklin şi Thomas Jefferson, ambii preşedinţi, erau împotriva creării unei bănci centrale după modelul celei engleze. După moartea lui Franklin, agentul lui Rotschild, Alexander Hamilton a fost numit ministru de Finanţe şi a întemeiat “First National Bank of the United States”. Această bancă a fost controlată de Rotschild. În 1811, când concesiunea acestei bănci s-a sfârşit, nu a mai fost prelungită pe cinci ani, deoarece economia americană era într-o stare de destabilizare.
Rotschild, prin presiuni asupra parlamentului englez, a făcut ca englezii să ceară americanilor coloniile. Aceasta a dus la războiul dintre 1812-1814. După război, America a trebuit să facă datorii, astfel încât nu a avut altă posibilitate decât să prelungească mandatul băncii.
În 1836 preşedintele Jackson i-a retras din nou concesiunea, pentru ca în 1836 să i se dea din nou dreptul să funcţioneze. În sfârşit, în 1913, a devenit “Federal Reserve Bank” (FED), care există până astăzi ca puternică bancă particulară. Cum funcţionează această FED? Comitetul de bancheri ai acestei bănci tipăreşte “Federal Reserve Bancnote”, adică dolari. Guvernul american nu are dreptul să tipărească bancnote. Banca FED dă guvernului aceşti dolari, în schimbul unor obligaţii (poliţe de împrumut), care folosesc băncii ca garanţie. Aceste obligaţiuni sunt ţinute de cele 12 filiale ale băncii FED, care încasează anual procente şi muntele datoriilor creşte şi iar creşte.
În 1982, ministerul de finanţe american făcea publică suma de 1.070.241.000.000 de dolari, pentru care FED încasa de la contribuabilul american 115.800.000.000 de dolari procente anual. Această enormă sumă de procente se scurge în buzunarul bancherilor particulari ai FED. Ei deţineau în 1992 obligaţiuni în valoare de 5.000.000.000.000 dolari. Pe aceşti bancheri îi costă numai vopseaua, hârtia şi tipăritul dolarilor! Charles Lindbergh, un membru al Congresului de atunci, este primul care a supranumit Federal Reserve Bank “guvernul invizibil”.
Deţinătorii acţiunilor acestei bănci erau:
1. Băncile Rotschild din Paris şi Londra;
2. Banca Lazard Brothers din Paris;
3. Israel Moses Seif Bank din Italia;
4. Banca Warburg din Amsterdam şi Hamburg;
5. Banca Lehmann din New York;
6. Banca Kuhn şi Loeb din New York;
7. Banca Chase Manhattan din New York;
8. Goldman Sachs Bank din New York.
Este de menţionat că toate aceste bănci sunt evreieşti.
Aceste bănci împrumută bani guvernului american prin FED, iar procentele le suportă contribuabilul, plătind impozite. Aceasta este cea mai mare tâlhărie din istoria Statelor Unite şi trece aproape neobservată. Prin obligaţiunile pe care le posedă, FED are drept de zălog pe întreaga avere a Americii de Nord. O mulţime de încercări de a anula legea prin care se asigura existenţa acestei bănci, au dat greş. S-a încercat prin instanţe ale justiţiei. De drept, cetăţeanul american nu poate cere aceşti bani înapoi, deoarece FED nu este o instituţie de stat, ci o structură particulară.
De fapt, această bancă este anticonstituţională, de aceea nouă state americane au intentat o acţiune judecătorească pentru anularea concesiunii acestei bănci.
Nathan Rotschild a înfiinţat, după moartea tatălui său, în 1812, banca “Nathan Mayer Rotschild şi Fiii” la Londra, cu filiale la Viena, Berlin şi Paris. În America, banca lui a fost reprezentată de băncile Kuhn Loeb &Co, J.P. Morgan &Co, August Belmont &Co. Familia Rotschild îşi câştigase o influenţă imensă în economia americană prin tranzacţii bancare, bursiere, asigurări, credite acordate guvernului, finanţarea căilor ferate, fabrici de oţel şi armament etc. Ei au finanţat războiul dintre 1861-1865, provocând conflicte prin intermediul unor agenţi. Un agent al lor, George Bickley, fondatorul lojii “Cavalerii cercului de aur” a incitat statele din sud să formeze o confederaţie şi să se separe de Uniune. Un alt agent al lor, din partea băncii Morgan agita spiritele în statele nordice. Preşedintele Lincoln, care a aflat jocul, a încetat în 1862 şi 1863 să plătească dobânda imensă băncilor lui Rotschild şi a dat Congresului însărcinarea să tipărească acei dolari numiţi “Green Buck” cu care să plătească armata Uniunii. Acest lucru, bineînţeles, nu a fost pe placul Rotschilds-ilor, care au pus un agent al lor, John Wilkes Booth, să-l asasineze pe Lincoln. Acesta a fot ucis pe 14 aprilie 1865. “Cavalerii cercului de aur” l-au scos mai târziu pe ucigaş din închisoare. Acesta a fugit la Londra, unde şi-a petrecut restul vieţii fără lipsuri, fiind plătit de Rotschild. După moartea lui Lincoln, dolarii “Green Buck” s-au scos din circulaţie, fiind cumpăraţi pe nimica de banca Morgan şi Belmont.
În rezumat, putem spune că Banca N.M. Rotschild şi Fiii controlează: City-ul din Londra, coloniile coroanei engleze, guvernele englez şi francez, Comitetul celor 300, toate lojile Iluminaţilor din Europa şi America. Prin băncile Kuhn-Loeb, al căror director este Jacob Schiff (fiica acestuia a fost soţia lui Trotzki) şi prin banca Morgan, Belmont şi Warburg au ridicat imperiul Rockefeller “Standard Oil”, liniile ferate Harriman şi fabrica de oţel Carnegie. Aceste bănci sunt cele mai puternice din lume. Establishment-ul Coastei de Răsărit cu mafia ei financiară, politică, academică şi mass-media este stăpânită de Rockefeller.
Karl Marx
Evreul Moses Mordecai Marx Levi (alias Karl Marx) şi prietenul lui, Friedrich Engels, au devenit membrii unei organizaţii numită “Liga celor drepţi”. Această grupare revoluţionară şi secretă din Franţa provenise dintr-o altă organizaţie, “Societatea celor patru anotimpuri”. Toate acestea erau filiale ale Iluminaţilor lui Weishaupt. Ideologia Manifestului Comunist a fost concepută în “Liga celor drepţi” şi era de mulţi ani în circulaţie, înainte de a se face cunoscut Marx ca autorul manifestului. Marx a modernizat şi sistematizat planurile revoluţionare scrise cu 70 de ani înainte de Adam Weishaupt. Luptei contra capitalismului nu-i mai stătea nimic în cale. Marx a reuşit să transforme liga în ligă comunistă (1847). Astfel, se vede limpede cum Iluminaţii puneau în America şi Anglia bazele unor sisteme capitaliste, iar în altă parte instaurau sisteme anticapitaliste, zise comuniste, pentru a naşte un conflict. Machiavelli descrie scopul acestui sistem: omenirea să fie în permanentă discordie şi buimăceală.
Planul pentru un guvern mondial
În anul 1830 a murit Weishaupt în vârstă de 82 de ani. Conducerea Iluminaţilor bavarezi a fost preluată de Giuseppe Mazzini. El a ocupat acest loc din 1834 până în 1872. În timpul acesta, Mazzini a avut contacte cu Albert Pike, suveranul maestru al ritului scoţian, loja americană şi fondatorul Ku-Klux-Klanului. Loja “Marelui Orient” din Europa a fost privită la un moment dat într-o lumină proastă, din cauza activităţilor revoluţionare ale lui Mazzini. De aceea Mazzini şi Pike au hotărât să schimbe organizarea lojilor.
Ei au hotărât să creeze un for suprem absolut secret, care să fie centrala internaţională. Despre acest lucru se poate citi în cartea “Occult Theocracy” scrisă de Lady Queensborough, paginile 208-209. În acest for suprem se vor alege numai masoni de la al 33-lea grad în sus.
Într-o scrisoare din 15 august 1871, Albert Pike, expune Iluminatului Mazzini un plan, în care demonstrează în linii mari modul cum îşi vor atinge Iluminaţii scopul de a forma un guvern mondial: Pentru aceasta vor fi necesare trei războaie mondiale.
Primul război mondial va fi înscenat pentru ca Rusia ţaristă să intre sub controlul nostru, al Iluminaţilor. Pe ruşi îi vom folosi de sperietoare pentru activităţile noastre în restul lumii.
Al doilea război mondial va avea loc prin manipularea neînţelegerii dintre naţionaliştii germani şi sioniştii politici şi provocarea unui conflict. De aici, va rezulta extinderea sferei de influenţă rusească şi întemeierea statului Israel în Palestina.
Al treilea război mondial se va naşte din contradicţia de păreri dintre sionişti şi arabii islamici. Planul nostru prevede extinderea foarte mare a conflictului.
Un aspect în acest al treilea război mondial îl constituie provocarea unui conflict între atei şi nihilişti, pentru a crea o tulburare socială de o brutalitate nemaiîntâlnită. După combaterea creştinismului şi a ateismului, vom prezenta oamenilor adevărata credinţă a lui Lucifer. Declaraţia făcută în parlamentul israelian din 1980 ca Ierusalimul să fie capitala Israelului, are la bază planul sioniştilor de a face din Ierusalim capitala unui guvern mondial. Acest fapt l-a anunţat prima dată public Ben Gurion în 1862. Asemenea planuri ambiţioase pot dezlănţui un război mondial, fapt prezis în scrisoarea lui Pike către Mazzini. El a prevăzut că al treilea război mondial se va sfârşi prin instaurarea unui guvern mondial. A numi în cadrul ONU, spre exemplu, un guvern care-şi va stabili sediul în Ierusalim, cred că va trece neobservat de majoritatea oamenilor, ca şi numirea sediului UNESCO la Geneva sau a controlului internaţional al energiei atomice de la Viena. Instaurarea unei asemenea dictaturi mondiale a fost anunţată şi de bancherul Warburg*, directorul băncii FED, pe 17 februarie 1950: “Noi vom avea în viitor un guvern mondial indiferent dacă ne convine sau nu! Singura întrebare este numai dacă acest lucru se va instaura prin violenţă sau pe cale paşnică”. William Cooper din Serviciul de informaţii al marinei americane (Naval Intelligence) a dat la iveală în cartea sa “Behold a pale horse” că al treilea război este plănuit la mijlocul anului 1996. El a fotografiat documente ale acestui plan. Unul din oraşele mari ale Americii va fi bombardat. Acest lucru se va pune pe seama extremiştilor din Orientul Apropiat, poate din Irak, motiv pentru a dezlănţui un război.**
Albert Pike şi Ku-Klux-Klanul
Din 1840 structura organizatorică a masoneriei americane stă sub strictul control al “Ritului Scoţian”, fiind împărţită în două sectoare, cel nordic cu centrul la Boston şi cel sudic cu centrul în Arkansas.
—————
* Bancheri evrei din Hamburg: unul a fost şeful Serviciului de informaţii pe timpul ultimei monarhii în Germania, celălalt a ajuns directorul FED în New York.
** New York, 11.09. 2001, apoi războaiele din Afganistan şi din Irak.
“Ritul Scoţian” a fost un instrument de strategie al coroanei engleze în secolul al XIX-lea, activitatea acestui rit ducând la conflicte rasiale şi acte teroriste.
Exemple: ocuparea Mexicului în războiul american dintre 1846-1848, campania armată a Ku-Klux-Klanului contra statelor americane sudice între anii 1867-1870.
“Ritul Cercului de aur” cu şeful lui, George Bickley, a apărut pentru prima oară în Cincinnati. Ei voiau să întemeieze o nouă zonă a sclavagismului cu centrul în Cuba.
Aceasta sub mantaua creării primei zone de “liber schimb comercial”. Ku-Klux-Klan-ul, pe scurt “KKK”, a fost întemeiat în anul 1867 la Nashville; după marele kyklos (cerc) îi avem deci iar, pe cei din “Cercul de aur”. KKK avea emblema cavalerilor de Malta.
În 1843 a fost întemeiat Ordinul B’nai B’rith format din comunităţile evreieşti. Este de asemenea o lojă masonică secretă.
Este interesant de citat un pasaj din cuvântarea lui Albert Pike din 4 iulie 1889:
“Religia noastră, a masonilor celor mai înalţi în grad, este credinţa neprihănită în Lucifer. Dacă Lucifer nu este Dumnezeu, atunci nici Cristos nu este Dumnezeu. Dar ei sunt amândoi Dumnezei. Deoarece ştiinţa ne învaţă că nu există lumină fără umbră, frumuseţe fără urâciune, alb fără negru. Absolutul poate exista numai prin doi Dumnezei. Lucifer este Dumnezeul luminii”.
Pike era satanist. El i-a acordat preşedintelui american Andrew Johnson gradul al 32-lea în “Ritul Scoţian”. În ierarhia ordinelor era o lege, că cel dintr-un ordin inferior trebuie să se supună orbeşte ordinului superior, fără să facă uz de propriul lui discernământ.
În concluzie: contemporanii noştri care, în mod conştient, renunţă la voinţa lor proprie, cedează răspunderea lor personală în favoarea altei persoane, organizaţii sau conducător, nu merită să fie trataţi civilizat, deoarece în zilele noastre nu este obligatoriu să se intre cu forţa într-o organizaţie sau să se adere la o religie sau o sectă.
Anatole France a scris:
„O prostie rostită de cinci milioane de oameni, rămâne totuşi o prostie”.
Bill Clinton, ex-preşedinte al Statelor Unite ale Americii şi fost guvernator al Arkansas a avut ca educator şi părinte, care l-a crescut, pe preotul Vaught, care era membru al Ritului Scoţian în gradul al 32-lea. Clinton este de asemenea membru în CFR, Comisia trilaterală Bilderberg şi al Lojii masonice “De Molay”.
Un alt ordin masonic american este “Skull & Bones” (craniu şi oase), întemeiat în 1862 de William Hunting Russel, general al Gărzii naţionale şi de Alfons Taft, care a fost în 1876 general, ministru de război, în 1884 ambasador în Rusia, judecător al Curţii Supreme şi mai târziu, preşedinte al Statelor Unite.
Prin tradiţie, aceşti masoni îşi pun pe piatra mortuară imaginea unui craniu şi două oase. O bancă importantă, W.A. Harriman Company fondată de Averall Harriman, a fost integrată în Ordinul Skull & Bones. În anul 1920, Harriman a fost cel care i-a finanţat pe ruşi prin Ruskombanc, prima bancă comercială sovietică. Directorul ei, Max May, a fost membru în Skull & Bones. Ruskombanc a fost controlată de Morgan Bank, partenera băncii Rotschild.
Spre sfârşitul secolului al XIX-lea, Rusia ţaristă era singurul obstacol al Iluminaţilor de a ajunge la controlul şi guvernarea întregii lumi.
În 1881, evreul Theodor Herzl a întemeiat la Odesa “mişcarea sionistă”, cu scopul de a ajuta crearea statului Israel în Palestina. În 1916, cu ocazia unui congres B’nai B’rith la New York, a fost ales bancherul Jacob Schiff ca preşedinte al mişcării revoluţionare ruse. Jacob Schiff era preşedintele băncii Kuhn Loeb & Co.
Pe 13 ianuarie 1917 a venit în America Leon Bronstein, alias Trotzki, unde i s-a eliberat un paşaport american. El a devenit ginerele lui Schiff, iar în palatul băncii socrului său era la el acasă. Jacob Schiff a finanţat “rebelii” ce se pregăteau pentru revoluţia din Rusia şi care erau recrutaţi dintre evreii ce locuiau în partea de răsărit a New Yorkului. Ei s-au antrenat pe terenurile lui “Standard Oil Company” a lui Rockefeller în New Jersey. Trotzki şi Schiff au elaborat planul revoluţiei bolşevice în Rusia.
După ce revoluţionarii au fost bine pregătiţi prin antrenamente, au părăsit America finanţaţi cu 20 de milioane de dolari aur din partea băncii lui Schiff.
Aceşti revoluţionari evrei, împreună cu Trotzki, au călătorit cu vaporul S.S.Christiania Fjord, special angajat pentru această cursă spre Rusia, pentru a dezlănţui acolo revoluţia bolşevică.
Această revoluţie a fost finanţată de mulţi bancheri din America şi din Europa. Punerea la punct a Ohranei, serviciul de informaţii ţarist, alcătuit din multe organizaţii secrete, agenţi secreţi, agenţi dubli, poliţie şi informatori, pe scurt, o organizaţie subversivă şi criminală, nu a fost o problemă prea complicată pentru Iluminaţi.
Alfred Milner, şeful “Mesei rotunde”, o grupă a Ohranei, a intrat în mişcarea bolşevică ca şi alţi agenţi ai ei, care au intrat în partidul bolşevic. Infiltrarea a fost atât de puternică, încât în 1908, din cinci membri ai comitetului din Petersburg al partidului bolşevic, patru erau din Ohrana.
O imensă sumă de bani au dat bancherii internaţionali şi prin Milner. Bolşevicii bine finanţaţi cu bani, au fost superiorii menşevicilor şi socialiştilor. Doi agenţi ai Ohranei au întemeiat ziarul “Pravda”, prima fiţuică comunistă. Josef Stalin a fost şi el membru al Ohranei şi făcea legătura între poliţia ţaristă şi bolşevici. Banul, catalizatorul corupţiei, a fost de cea mai mare importanţă.
În 1917, după răsturnarea ţarului, Ohrana a fost desfiinţată şi a fost organizată CEKA, cu membri de zece ori mai numeroşi ca Ohrana; apoi, în 1920, şi-a schimbat numele în GPU, iar în 1934 în NKVD. În lagărele de concentrare ale NKVD-ului au murit 4 milioane de oameni. În război au murit 10 milioane de soldaţi ruşi, iar sub guvernul comunist, până în 1950, au fost omorâţi 40 de milioane de civili.
NKVD-ul, ulterior KGB, a avut în 1982, 90.000 de ofiţeri şi 175.000 de grăniceri, devenind cel mai puternic aparat represiv din lume.
“Gosbank”, banca rusă, funcţionează după principiul “Federal Reserve Bank”. Ea adună bani din “nimic” şi controlează orice tranzacţie comercială din Rusia.
După revoluţia bolşevică, imperiul lui Rockefeller “Standard Oil”, a cumpărat 50% din câmpurile de petrol de la ruşi, cu toate că oficial s-a spus că au fost naţionalizate.
În 1927 Standard Oil a construit prima rafinărie în Rusia, pentru ca ruşii să vândă petrol în Europa. Banii rezultaţi sunt împărţiţi între ruşi şi Rockefeller.